Efectele sportului in terapia lui E.

Andreea Marica – psiholog

E. are 5 ani si 4 luni si a fost diagnosticat cu tulburare din spectrul autist, retard moderat si sindrom hiperkinetic cu deficit de atentie.

La inceputul terapiei copilul manifesta un comportament refractar ori de cate ori era implicat intr-o activitate noua si prezenta reactii severe la schimbarea mediului si in interactiunea cu persoanele noi, reactii concretizate prin crize de plans, tipete si trantit pe jos.

Pentru E. acomodarea la noul spatiu (sala de activitati sportive) s-a realizat cu dificultate in sensul ca E. nu accepta sa lucreze cu usa inchisa. Acest lucru s-a realizat insa treptat.

In prezent E. nu mai plange si accepta schimbarea spatiului cu usurinta, este mai cooperant, imita independent miscarile realizate de instructor si intelege toate comenzile date de acesta. De la introducerea sportului in programul copilului terapia de recuperare merge foarte bine, a crescut durata de concentrare in activitate, E. achizitionand concepte noi in plan cognitiv intr-un timp relativ scurt.

Sub aspect comportamental am constatat cresterea sociabilitatii si a dorintei de a fi in compania copiilor. E. este mai increzator in sine, mai vesel, accepta regulile, intelege interdictia si se angajeaza adecvat in jocul cu copiii. Totodata am remarcat la E.o rezistenta mai mare la efort fizic, diminuarea hiperkineziei si a negativismului.

Comments are closed.