Constientizare, Concentrare, Coordonare

Terapia 3C si-a primit numele de la cele trei concepte cheie pe care isi bazeaza functionarea: constientizarea, coordonarea si concentrarea. Cele trei sunt interdependente. Ordinea in care apar ar fi teoretic cea de mai sus: de la constientizare prin concentrare spre coordonare dar in practica, sunt greu de distins una de alta, aparand de cele mai multe ori simultan.

Aspectul esential in cele trei este constientizarea.

Inca de la nastere, copilul devine constient prin miscare de propriul corp, apoi de persoana lui si de contextul in care se misca. Bebelusul realizeaza ca are maini dupa ce le flutura o vreme la intamplare prin fata propriilor ochi si se loveste cu ele peste nas. Urmatorul pas va fi sa constate ca are si un nas si niste ochi cu care poate vedea respectivele maini. Pe masura ce se va concentra asupra miscarii, controlul va deveni mai bun, va ajunge la o miscare voluntara – de exemplu sa isi duca la gurita manuta sau o jucarie. Deja intra in relatie cu lumea!

La copiii autisti, constientizarea – atat a propriului corp si a miscarilor sale cat mai ales a contextului, a mediului, a ”celorlalti” – este in permanenta sufocata de avalansa de informatii senzoriale pe care creierul nu reuseste sa le proceseze in timp util. Si noi, oamenii normali, intampinam astfel de dificultati – cand ne aflam intr-un mediu excesiv de zgomotos sau agitat ne este dificil sa ne concentram asupra unei sarcini, sa ne amintim ce avem de facut, sa o ducem la bun sfarsit.

Aspectul strict practic este prin urmare acela ca datorita senzorialitatii sale diferite, copilul autist nu se afla in contact cu propriul corp, realizeaza greu miscari voluntare si orientate. Terapia prin sport urmareste in primul rand sa ii ofere copilului autist acest instrument minunat care este propriul sau corp, sa il invete cum sa il utilizeze si ce poate obtine cu ajutorul lui.

Tehnica este de a porni de la miscari simple efectuate repetitiv, pana cand copilul le constientizeaza si le poate reproduce dupa propria vointa.

Pentru copilul normal, constientizarea miscarii este fireasca, instantanee. Copilul autist constientizeaza si invata miscarea prin formarea de automatisme, prin conditionare.

Dupa ce miscarile vor fi invatate, copilul le va extinde firesc si in viata sa de zi cu zi. Spre exemplu, copilul autist, cand este mic, nu merge corect, ci pe varfuri; nu isi adapteaza mersul la context, la teren – daca intalneste o bordura sau o groapa se va impiedica si va cadea. Nu intelege utilitatea mersului (adica deplasare cu scop din punctul A in punctul B). La sala, cu ajutorul terapiei prin sport, va invata miscarile mersului normal si utilitatea acestuia. Apoi va merge corect si pe strada si acasa, se va putea deplasa coordonat si sigur, acolo unde va avea nevoie.

Cheia succesului o constituie mentinerea copilului cu atentia concentrata intr-un anumit context (al exercitiului) cat mai mult timp posibil. Atentia copilului va fi orientata catre activitatea fizica pe care o realizeaza, consecinta fiind aparitia constientizarii, concentrarii in continuare pe activitate si a coordonarii – executarea finala corecta a miscarii. Cele trei aspecte apar de cele mai multe ori, asa cum am explicat, simultan.

Toate exercitiile elaborate pentru terapia 3C vizeaza mobilizarea atentiei si constientizarea contextului in care se produce miscarea.

In Terapia 3C, stimularea atentiei este complexa:

  • vizuala (copilul vede partenerul si instructorul executand miscarea);
  • auditiva (exista comenzi verbale, instructorul numara exercitiile);
  • tactila (prin promptare) – si evident stimularea sistemului muscular inerenta activitatii fizice.

Nu stim exact cum functioneaza senzorii interni ai unui autist si ”programele” acestuia insa am constatat in practica faptul ca si acestor copii, miscarea le produce placere, iar feedback-ul produs de senzatia specifica miscarii executate corect, este unul pozitiv.

Odata miscarea invatata corect si repetata volutar, copilul va capata incredere in sine si curaj sa incerce alte lucruri noi. Prin urmare, se va realiza o bresa in autoizolarea sa de mediu! Dupa ce devine constient de corpul sau, copilul va deveni destul de repede constient si de contextul in care se afla – sala, partenerul, ceilalti copii din jurul sau; va compara evolutia sa cu a celorlalti (atunci cand se misca pe ”traseu” unul dupa altul, copiii isi vor compara viteza de executie). Va incepe sa interactioneze cu partenerul, va rezista la promptare sau va incerca sa isi manipuleze partenerul. Pe scurt, va incepe sa isi dezvolte si abilitatile de comunicare cu ceilalti, cu lumea.